Cimbru sau cimbrișor ?(Thymus vulgaris sau Satureja Hortensia?)

În limba română, există adesea confuzii între termenii folosiți pentru a denumi diferite plante aromatice din familia Lamiaceae. În general, denumirea comună „cimbru” se referă la Satureja hortensis (cunoscută în limba engleză ca „summer savory”). Aceasta este planta intens folosită în bucătăria românească, în special la preparate precum ciorba de fasole sau varza murată.

Pe de altă parte, Thymus vulgaris este o altă specie, numită în mod obișnuit „cimbru de cultură” sau „cimbrișor” (deși cimbrișorul este adesea asociat și cu Thymus serpyllum), dar în gastronomia românească nu este atât de frecvent denumit simplu „cimbru” precum Satureja hortensis. Thymus vulgaris, în engleză „thyme”, are o aromă diferită, mai delicată și mai puțin iute decât cea a cimbrului (Satureja hortensis).

Pe scurt:

Cimbru (în înțelesul cel mai des folosit în bucătăria românească) = Satureja hortensis.
Thymus vulgaris = Thym/us (în engleză thyme), adesea numit la noi „cimbru de cultură” sau „cimbrișor”, dar nu este aceeași plantă cu cimbrul clasic din bucătăria tradițională românească.

Diferențe, utilizări specifice și alte lucruri de știut despre Satureja hortensis (cimbru) și Thymus vulgaris (cimbru de cultură / cimbru adevărat / thyme)

1. Origine și familie botanică:

Ambele plante fac parte din familia Lamiaceae (care include mentă, salvie, oregano).
Satureja hortensis (cimbru) este cunoscut la noi sub simpla denumire „cimbru” și este o plantă anuală, originară din regiunea mediteraneană.
Thymus vulgaris (cimbrișor ) este un subarbust peren, ce poate supraviețui iernilor mai blânde, cu origini în zonele sudice ale Europei.

2. Asemănări și diferențe aromatice:

Cimbrul (S. hortensis) are un gust mai ascuțit, ușor piperat, și o aromă intensă, care se potrivește foarte bine cu preparate mai grele, cum ar fi ciorbele de fasole, sarmalele sau mâncărurile cu varză.
Cimbrișorul (T. vulgaris) are o aromă mai delicată, ușor dulceagă și cu note ierboase și mentolate. Este frecvent folosit în bucătăria mediteraneană, în preparate precum supe, tocană, marinade pentru carne de pui, pește sau legume la cuptor.

3. Utilizări culinare distincte:

Cimbrul (S. hortensis) este un ingredient-cheie în bucătăria românească tradițională. Este adăugat adesea în mâncărurile cu leguminoase (fasole, linte, năut) pentru a îmbunătăți digestia și a reduce flatulența.
Cimbrișorul (T. vulgaris) este preferat în bucătăria internațională (italiană, franceză, grecească) datorită aromei sale mai fine, care nu acaparează celelalte ingrediente. Se potrivește bine în combinație cu rozmarin, oregano și dafin.

4. Proprietăți medicinale și beneficii pentru sănătate:

Cimbrul (S. hortensis) conține uleiuri esențiale cu proprietăți carminative (ajută la reducerea gazelor intestinale) și poate ajuta la o digestie mai bună.
Cimbrișorul (T. vulgaris) conține timol și carvacrol, substanțe cu puternice proprietăți antiseptice și antimicrobiene. Este folosit tradițional în ceaiuri și infuzii pentru calmarea tusei, a iritațiilor gâtului și pentru susținerea sistemului respirator.

5. Cultivare și întreținere:

Cimbrul (S. hortensis) este o plantă anuală. Se seamănă ușor din semințe și se recoltează în același an. Are nevoie de mult soare și sol bine drenat.
Cimbrișorul (T. vulgaris) este peren, rezistă mai mult timp în grădină și poate fi recoltat pe tot parcursul anului în zonele cu ierni mai blânde. De asemenea, preferă soarele și solul bine drenat, dar este mai robust pe termen lung.

6. Aspect și dimensiune:

Cimbrul (S. hortensis) este o plantă mai fragilă, cu frunze mici, alungite, cu un aspect ușor pufos. Înălțimea medie este de 30-40 cm.
Cimbrișorul (T. vulgaris) are aspect de subarbust mic, tulpini lemnoase la bază, frunze ovale, foarte mici și un obicei de creștere dens și compact.

7. Rezistență la frig:

Cimbrul (S. hortensis) nu este rezistent la temperaturi foarte joase și nu supraviețuiește iernilor, fiind cultivat anual.
Cimbrișorul (T. vulgaris), fiind peren, poate rezista iernilor moderate și rămâne verde pe tot parcursul anului în condiții climatice potrivite.

8. Usare și depozitare:

Cimbrul (S. hortensis) se poate folosi atât proaspăt, cât și uscat. Uscarea îi menține aroma intensă, ideală pentru preparate tradiționale românești.
Cimbrișorul (T. vulgaris) își păstrează foarte bine aroma la uscare, fiind adesea folosit sub această formă în amestecuri tip „Herbes de Provence” sau în rețete internaționale.

9. Confuzia denumirilor:

În România, „cimbru” indică în mod tradițional Satureja hortensis, iar „cimbrișor” și „cimbru-de-cultură” pot face referire la soiuri de Thymus (vulgaris sau serpyllum). E bine să știți cu exactitate ce căutați în rețete, deoarece aroma și puterea de condimentare diferă.

10. Versatilitate:

Cimbrul (S. hortensis) aduce o notă robustă, potrivită mâncărurilor consistente, „de iarnă”.
Cimbrișorul (T. vulgaris) este versatil, potrivindu-se atât cu cărnuri, cât și cu legume, pește și chiar preparate cu brânzeturi, dând o notă elegantă și echilibrată preparatelor.

În concluzie, deși ambele plante împart unele note aromatice și proprietăți din aceeași familie botanică, diferențele de aromă, de utilizare și de comportament agricol le fac pe fiecare potrivite pentru anumite preparate și contexte culinare.

Claudiu